Omagiu Mihai Eminescu
Mihai Eminescu - Dacă iubești fără să speri
Daca iubesti fara sa speri
De-a fi iubit vrodata,
Se-ntuneca de lungi pareri
De rau viata toata.
Si-ti lasa-n suflet un amar
Si în gândiri asemeni,
Caci o iubire în zadar
Cu moartea-i sor- de gemeni.
Dar vindecarea la dureri
În piept, în partea stânga-i,
De-acolo trebuie sa ceri
Cuvinte sa te mângai.
Acolo afli adapost
Oricâte se întâmple,
Ca s-un amor care-ar fi fost
Viata ta o împle.
Caci un luceafar rasarit
Din linistea uitarii
Da orizon nemarginit
Singuratatii marii.
Si ochiul tau întunecat
Atunci îl împle plânsul,
Iar ale vietii valuri bat
Calatorind spre dânsul.
Si dau cadente de nespus
Durerii tale lunge,
Pe când luceafarul e sus
Ca sa-l nu-l poti ajunge.
Zâmbeste trist cu raze reci
Sperantelor desarte:
În veci iubi-o-vei, în veci
Va ramânea departe.
S-a tale zile-or fi cum sunt,
Pustii ca niste stepe;
Iar noptile de-un farmec sfânt
Ce nu-l mai poti pricepe.
Si în gândiri asemeni,
Caci o iubire în zadar
Cu moartea-i sor- de gemeni.
Dar vindecarea la dureri
În piept, în partea stânga-i,
De-acolo trebuie sa ceri
Cuvinte sa te mângai.
Acolo afli adapost
Oricâte se întâmple,
Ca s-un amor care-ar fi fost
Viata ta o împle.
Caci un luceafar rasarit
Din linistea uitarii
Da orizon nemarginit
Singuratatii marii.
Si ochiul tau întunecat
Atunci îl împle plânsul,
Iar ale vietii valuri bat
Calatorind spre dânsul.
Si dau cadente de nespus
Durerii tale lunge,
Pe când luceafarul e sus
Ca sa-l nu-l poti ajunge.
Zâmbeste trist cu raze reci
Sperantelor desarte:
În veci iubi-o-vei, în veci
Va ramânea departe.
S-a tale zile-or fi cum sunt,
Pustii ca niste stepe;
Iar noptile de-un farmec sfânt
Ce nu-l mai poti pricepe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu