BEN TODICA: sexul în locul capului

BEN TODICA: sexul în locul capului:

sexul în locul capului

Zoe Dumitrescu-Bușulenga –

“Credeți că de la manele ne

vom mai putea întoarce la Johann Sebastian Bach?”

în: Articole  care merită citite, Prima

“Eu  nu înțeleg un lucru: când e

 atâta frumusețe întreagă  pe lume, cum

pot să mă duc să mă uit  la firimituri, când eu am

bucuria integrală a  frumuseții? Şi, dacă

fărâmițăm frumusețea, cum vom  mai putea face drumul  invers?

Credeți că de la manele ne vom mai putea

întoarce la Johann Sebastian Bach ?

“De la Freud încoace s-a produs

o mutație: s-a pus sexul în locul capului.

Asta e tristețea cea mai  mare.

Vedeți, la noi, la  români  există/ exista/ o cuviință.

 Anumite cuvinte nu se  pronunțau – nu erau

niște tabu-uri, dar  există/ exista/ o pudoare.

Acum  “cuviința”, cuvântul  acesta, a dispărut din  dicționar.

Nu am prejudecăți de  niciun soi, dar

felul în care ne purtăm ucide  frumusețea.”

“Pentru mine, marea poezie a  fost întotdeauna baia de

frumusețe în care m-am cufundat când am avut nevoie

de intrarea în altă dimensiune.

Poezia ține, după părerea mea,

de partea cea mai ascunsă, cea  mai intimă a  ființei noastre.

Poezia  echivalează aproape cu o rugăciune.

În poezie te cufunzi pentru a te  întoarce cu frumusețe.

În rugăciune intri pentru a te integra absolutului.”

“Mă uit la programele Universităților. Nu mai găsesc

nici urmă de  greacă, de latină.

Respectul pentru clasici nu mai  există.

Nu ne interesează trecutul, numai  prezentul. Iar asta ne taie rădăcinile.

O lume fără rădăcini este o lume fără morală.

Se vorbește puțin și despre intelectualii dintre cele două războaie mondiale.

Sunt  nume care nu se mai pronunță, opere care nu se

mai citesc, lucrări muzicale care nu se mai cântă.

Există un fel de indiferență față de trecut.

Lumea a început să uite să vorbească, pentru că nu mai citește.”

“Pentru omul de rând, libertatea înseamnă a ieși cu bâta la drum.

Pentru omul superior, libertatea nu e decât interioară, ceea ce

e un adevăr trist.

În general, adevărurile sunt cam triste și de aceea lumea nu le iubește.”

“Marile mele iubiri au fost Eminescu și Enescu.

Bărbatul vieții mele a fost soțul meu, Apostol Bușulenga.

Un om admirabil. Un om de o cultură clasică admirabilă.

Cunoștea latina și greaca. Poate asta m-a și atras la el.

Am fost căsătoriți 45 de ani.

Pe verigheta mea este gravat numele lui.

Pe verigheta lui era gravat numele meu.”

Zoe Dumitrescu-Bușulenga (20  august 1920, București – 5 mai 2006)

Sursa – webcultura,ro

Sfântul Ierarh Alexandru, patriarhul Constantinopolului (30 august)

Sfântul Ierarh Alexandru, patriarhul Constantinopolului (30 august)

Sfântul Ierarh Alexandru, patriarhul Constantinopolului (30 august) -  colecţia "Vieţile sfinţilor" a bibliotecii Cronopedia - Reeditare electronică necomercială după cele 12 volume „Vieţile Sfinţilor" apărute între anii 1991 şi 1998 la Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor (volumele consacrate lunilor septembrie-aprilie) şi apoi la Editura Episcopiei Romanului (volumele consacrate lunilor mai-august), realizată de Ioan Muntean. Lucrarea conţine fotografii cu icoane, biserici şi opere de artă referitoare la sfântul evocat, coleţionate şi prelucrate de pe internet.

Tăierea capului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul (29 august)

Tăierea capului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul (29 august)

Tăierea capului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul (29 august) - Ediţia a doua, revizuită, îmbunătăţită şi adăugită, 2015 - colecţia "Vieţile sfinţilor" a bibliotecii Cronopedia - Reeditare electronică necomercială după cele 12 volume „Vieţile Sfinţilor" apărute între anii 1991 şi 1998 la Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor (volumele consacrate lunilor septembrie-aprilie) şi apoi la Editura Episcopiei Romanului (volumele consacrate lunilor mai-august), realizată de Ioan Muntean. Lucrarea conţine fotografii cu icoane, biserici şi/sau opere de artă referitoare la sfântul evocat, coleţionate şi prelucrate de pe internet.

BALADA SFÂNTULUI CONSTANTIN BRÂNCOVEANU

BALADA SFÂNTULUI CONSTANTIN BRÂNCOVEANU



BALADA SFÂNTULUI CONSTANTIN BRÂNCOVEANU*

sursa: EPISCOPIA SLATINEI ŞI ROMANAŢILOR

Într-o joi de dimineaţă,

Zi scurtării lui din viaţă,

Brâncoveanu se scula,

Faţa blândă el spăla,

Barba albă-şi pieptăna,

La icoane se-nchina;

Pe fereastră el căta

Şi amar se spăimânta!

– Dragii mei, coconi iubiţi!

Lăsaţi somnul, vă treziţi,

Armele vi le gătiţi,

Că pe noi ne-a-nconjurat

Paşa cel neîmpăcat, [1]

Ieniceri cu tunuri mari

Ce sparg ziduri cât de tari!

Bine vorba nu sfârşea,

Turcii-n casă năvălea,

Pe toţi şase mi-i prindea

Şi-i ducea de-i închidea

La Stambul, în turnul mare [2]

Ce se-nalţă lângă mare,

Unde zac feţe domneşti

Şi soli mari împărăteşti. [3]

Mult acolo nu zăceau

Că sultanu-i aducea

Lângă foişorul lui

Pe malul Bosforului.

– Brâncovene Constantin,

Boier vechi şi domn creştin,

Adevăr e c-ai gândit,

Pân-a nu fi mazilit,

Să desparţi a ta domnie

De a noastră-mpărăţie?

Bani de aur ai bătut, [4]

Făr-a-ţi fi de mine teamă,

Făr-a vrea ca să dai seamă!

– De-am fost bun, rău la domnie

Dumnezeu singur o ştie;

De-am fost mare pre pământ,

Cată-acum de vezi ce sunt!

– Constantine Brâncovene!

Nu-mi grăi vorbe viclene!

De ţi-e milă de copii

Şi de vrei ca să mai fii,

Lasă legea creştinească

Şi te dă-n legea turcească!

– Facă Dumnezeu ce-o vrea!

Chiar pe toţi de ne-aţi tăia

Nu mă las de legea mea!

Sultanul din foişor

Dete semn lui imbrohor,

Doi gealaţi veneau curând

Săbiile fluturând,

Şi spre robi dacă mergeau

Din coconi îşi alegeau

Pe cel mare şi frumos

Şi-l puneau pe scaun jos.

Şi când spada repezea

Capul iute-i reteza!

Brâncoveanu greu ofta:

„Doamne, fie voia Ta!”

Cei gealaţi iarăşi mergeau

Şi din doi îşi alegeau

Pe cel gingaş mijlociu,

Cu păr neted şi gălbiu,

Şi pe scaun îl punea

Şi capul îi reteza!

Brâncoveanu greu ofta:

„Doamne, fie voia Ta!”

Sultanul se minuna

Şi cu milă îi grăia:

– Brâncovene Constantin,

Boier vechi şi domn creştin!

Patru fii tu ai avut,

Din ei, trei ţi i-ai pierdut,

Numai unul ţi-a rămas!

Cu zile de vrei să-l las,

Lasă legea creştinească

Şi te dă-n legea turcească!

– Mare-i Domnul Dumnezeu!

Creştin bun m-am născut eu,

Creştin bun a muri vreu…

Taci drăguţă nu mai plânge

Că-n piept inima-mi se frânge,

Taci şi mori în legea ta,

Că tu ceru-i căpăta!

Imbrohorul se-ncrunta,

Gealaţii înainta,

Şi pe blândul copilaş,

Dragul tatii fecioraş,

La pământ îl arunca

Şi zilele-i ridica

Brâncoveanu greu ofta

Şi din suflet cuvânta:

„Doamne, fie voia Ta!”

Apoi el se-ntuneca,

Inima-i se despica,

Pe copii se arunca,

Îi bocea, îi săruta,

Şi turbând apoi striga:

– Alelei! Tâlhari păgâni!

Alei! Voi feciori de câini!

Patru fii eu am avut,

Pe toţi patru i-aţi pierdut!

Dar-ar Domnul Dumnezeu

Să fie pe gândul meu:

Să vă ştergeţi pre pământ

Cum se şterg norii de vânt,

Să n-aveţi loc de îngropat,

Nici copii de sărutat!

Turcii crunt se oţărau

Şi pe dânsul tăbărau

Şi zilele-i ridicau…

– Câini turbaţi, turci, liftă rea!

De-aţi mânca şi carnea mea,

Să ştiţi c-a murit creştin

Brâncoveanu Constantin!

~~~+~~~

* – Sf. Constantin Brâncoveanu a domnit 26 ani în Ţara Românească şi a fost ucis de turci în 15 august 1714 la vârsta de 60 ani. Şincai scrie în Cronica românilor că odată cu Brâncoveanu au pierit patru feciori ai lui cărora el le-a grăit astfel în ora morţii: ,,Iată, toate avuţiile şi orice am avut, am pierdut! Să nu ne pierdem înca şi sufletele… Staţi tare şi bărbăteşte, dragii mei! să nu băgaţi seamă de moarte. Priviţi la Hristos, Mântuitorul nostru, câte a răbdat pentru noi şi cu ce moarte de ocară a murit. Credeţi tare întru aceasta şi nu vă mişcaţi, nici vă clătiţi din credinţa voastră pentru viaţa şi lumea aceasta…” etc. ,,Apoi, adaugă Şincai, aceste zicând el, porunci împăratul de le tăiară capetele, întâi ale feciorilor, începând de la cel mai tânăr, şi mai pe urmă a tăiat capul lui Constantin Brâncoveanu, şi aruncară trupurile în mare: şi creştini, dup-aceea, aflându-le, le-au astruncat la Patriarhie.”

[1] Mustafa Paşa era imbrohor

[2] Prin turnul mare se înţelege negreşit cetatea numită de turci Edicale, ridicată pe malul Mării de Marmara în capătul oraşului Stambul, şi pe care europenii o numesc Şapte turnuri.

[3] Când năştea vreo neînţelegere serioasă între sultan şi puterile europene, se închideau ambasadorii străini în cetatea Edicale, până la sfârşitul certei sau a războiului.

[4] Între pârile trimise la Poartă în contra Brâncovanului era şi aceasta, că bâtuse monedă de aur în Ardeal, de câte doi şi până la zece galbeni una.

Sfinții Martiri Brâncoveni, Constantin Vodă cu cei patru fii ai săi: Constantin, Ștefan, Radu, Matei, și sfetnicul Ianache (16 august)

Sfinții Martiri Brâncoveni, Constantin Vodă cu cei patru fii ai săi: Constantin, Ștefan, Radu, Matei, și sfetnicul Ianache (16 august)

Sfinții Martiri Brâncoveni, Constantin Vodă cu cei patru fii ai săi: Constantin, Ștefan, Radu, Matei, și sfetnicul Ianache (16 august) - colecţia "Vieţile sfinţilor" a bibliotecii Cronopedia - Reeditare electronică necomercială după cele 12 volume „Vieţile Sfinţilor" apărute între anii 1991 şi 1998 la Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor (volumele consacrate lunilor septembrie-aprilie) şi apoi la Editura Episcopiei Romanului (volumele consacrate lunilor mai-august), realizată de Ioan Muntean.

Sfânta Mahramă a Domnului (16 august)

Sfânta Mahramă a Domnului (16 august)

Sfânta Mahramă a Domnului (16 august) - colecţia "Vieţile sfinţilor" a bibliotecii Cronopedia - Reeditare electronică necomercială după cele 12 volume „Vieţile Sfinţilor" apărute între anii 1991 şi 1998 la Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor (volumele consacrate lunilor septembrie-aprilie) şi apoi la Editura Episcopiei Romanului (volumele consacrate lunilor mai-august), realizată de Ioan Muntean.

Sfanta Mahrama a Domnului pe video.crestinortodox.ro

La mulţi ani celor ce poartă numele Sfintei Maria!

La mulţi ani celor ce poartă numele Sfintei Maria!

Vă trimit o urare virtuală, vouă, purtătorilor numelui Sfintei Fecioare Născătoare de Dumnezeu Maria, e dar şi membrilor familiilor voastre (bunici, părinţi, soţ, soţie, fraţi surori, fii şi fice, nepoţi şi nepoate) precum şi prietenilor, colegilor, fanilor purtători ai aceluiaşi nume sau ai variantelor sale.

Îngerii să vă călăuzească paşii şi Sfânta Fecioară Maria să vă lumineze drumul în viaţă!

Felicitări dragi prieteni purtători ai numelui Sfintei Fecioare Născătoare de Dumnezeu Maria (şi ai variantelor sale) cu ocazia aceastei zile. Vă doresc să fiţi mereu sănătoşi, energici şi plini de bucurie. Vă iubesc şi vă preţuiesc pentru tot ceea ce faceţi. Vă trimit o urare virtuală, vouă, dar şi membrilor familiilor voastre (soţii, fraţi surori, fii şi fice, nepoţi şi nepoate), prietenilor dragi sau colegilor purtători ai aceluiaşi nume.

Adormirea Maicii Domnului - sărbătoare a bucuriei

Adormirea Maicii Domnului - sărbătoare a bucuriei

Adormirea Maicii Domnului: Se spune, sau nu, „la mulți ani” pe 15 august, de Sfânta Maria Mare

Adormirea Maicii Domnului este sărbătoarea în amintirea zilei în care Fecioara Maria şi-a dat obştescul sfârşit. Este prăznuita de ortodocşi şi catolici în fiecare an, pe data de 15 august. Această sărbătoare este cunoscută în

Adormirea Maicii Domnului este sărbătoarea în amintirea zilei în care Fecioara Maria şi-a dat obştescul sfârşit. Este prăznuita de ortodocşi şi catolici în fiecare an, pe data de 15 august. Această sărbătoare este cunoscută în popor şi sub denumirea de Uspenia (termenul slav) sau Sfânta Maria Mare.



Biserica nu consideră greşit să spui „La mulţi ani!” cu ocazia acestei sărbători, fiind considerată o sărbătoare plină a bucuriei. Moartea Maicii Domnului este mutare la Viaţă, după cum reiese şi din troparul sărbătorii Adormirii Maicii Domnului: „Mutatu-te-ai la viaţă ceea ce eşti Maica Vieţii”. Din acest motiv, această sărbătoare nu este tristă, ci plină de bucurie, scrie crestinortodox.ro.

Unii oameni spun că de Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului se pomenesc doar morţii, cosiderând că ziua onomastică poate fi sărbătorită doar pe 8 septembrie, atunci când Biserica sărbătoreşte Naşterea Maicii Domnului.

Portalul Creştin Ortodox notează că Adormirea Maicii Domnului fiind mutare la viaţă, nu este zi de întristare, ci de bucurie.

Despre Adormirea Maicii Domnului nu avem informaţii în Sfintele Evanghelii, ci numai în Tradiţia Bisericii. Potrivit acestei Tradiţii, Maica Domnului a fost înştiinţată printr-un înger de mutarea ei din această viaţă.

Aceeaşi Tradiţie spune că Apostolii, aflaţi în acel moment în diferite zone ale lumii, au fost aduşi pe nori pentru a fi prezenţi la acest eveniment. Prin pronia divină, Apostolul Toma nu a fost prezent la înmormântare, sosind trei zile mai târziu. A cerut să se deschidă mormântul Maicii Domnului pentru a-i săruta mâinile acesteia, dar intrând în mormânt, l-a aflat gol. Acest mormânt a fost identificat în Ierusalim, cu toate că sunt persoane care afirmă că Maria ar fi murit la Efes, locul unde a petrecut mulţi ani după Înălţarea Domnului.

Adormirea Maicii Domnului în învăţătura ortodoxă şi romano-catolică

Biserica Ortodoxă învaţă că Fecioara Maria s-a născut cu păcatul strămoşesc şi a primit iertare de acest păcat în momentul în care a acceptat să-L nască pe Hristos.

Biserica Romano Catolică vorbeşte de Imaculată Concepţie, o dogmă primită de catolicism în anul 1854, prin care afirmă că Fecioara Maria s-a născut fără păcatul strămoşesc. Biserica Ortodoxă nu a acceptat această învăţătură, motivând că dacă Fecioara s-ar fi născut fără acest păcat, firea ei ar fi fost alta decât cea a tuturor oamenilor. Iar dacă ea ar fi dăruit Cuvântului o altă fire decât cea pe care noi o avem, firea umană a lui Hristos nu ar mai fi transmis nimic firii noastre. Împotriva unei învăţături de acest gen, Sfinţii Părinţi au afirmat că Hristos a mântuit ceea ce a asumat, iar ceea ce nu este asumat nu este mântuit.

Biserica Romano Catolică, afirmând că Fecioara Maria s-a născut fără păcatul strămoşesc, ne face să credem că învierea şi înălţarea sa la cer se datorează meritelor sale şi nu deplinei uniri cu Hristos. Ortodoxia învaţa că aceasta mutare sau ridicare, este un act al Fiului. Ea nu a mai aşteptat învierea obştească, pentru că însăşi Viaţa S-a sălăşluit în ea. Dar Maica Domnului a murit în virtutea legii omeneşti şi s-a înălţat prin Hristos. Ea „este făptură în care Dumnezeu este de pe acum totul în toate”, după cum spune părintele Stăniloae.



Adormirea Maicii Domnului în iconografie

În icoana Adormirii Maicii Domnului, Fecioara Maria este reprezentată stând întinsă pe pat, în mijlocul Apostolilor, în vreme ce Hristos primeşte în braţe sufletul Maicii Sale, simbolizat printr-o figură mică de copil îmbrăcat în alb. Deasupra acestei scene, Maica Domnului este aşezată pe tron într-o mandorla pe care îngerii o poartă spre ceruri, reprezentare care vine să întărească şi mai mult Înălţarea sa la ceruri.

În unele icoane, momentul sosirii miraculoase a Apostolilor, adunaţi „de la marginile pământului, pe norii cerului” (Condac, glas 2), este înfăţişat în partea de sus, în cer.

Scena cu Antonie, evreul care s-a apropiat de patul funerar al Maicii Domnului, cu gândul de a-l răsturna, apare în majoritatea icoanelor Adormirii. Potrivit Tradiţiei, când acesta a pus mâna pe pat, un înger i-a tăiat amândouă mâinile „fără de veste odată cu orbirea i s-au tăiat şi mâinile ce au rămas lipite de pat...” (Acatistul Adormirii, condac 4).

Fecioara Maria „L-a introdus pe Dumnezeu în familia oamenilor. Ea L-a ajutat pe Dumnezeu să Se facă om şi să poată pentru noi a muri şi a învia...” (Arhim. Benedict Ghiuş)

Sursa Crestinortodox.ro

Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria (15 august)

Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria (15 august)

Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria (15 august) - Ediţia a doua, revizuită, îmbunătăţită şi adăugită, 2015. - colecţia "Vieţile sfinţilor" a bibliotecii Cronopedia - Reeditare electronică necomercială după cele 12 volume „Vieţile Sfinţilor" apărute între anii 1991 şi 1998 la Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor (volumele consacrate lunilor septembrie-aprilie) şi apoi la Editura Episcopiei Romanului (volumele consacrate lunilor mai-august), realizată de Ioan Muntean.

Cronopedia: Scurtă istoriografie referitoare la originea şi st...

Sursă: Scurta istoriografie referitoare la originea si statalitatea romanilor | f3n

Scurtă istoriografie referitoare la originea şi statalitatea românilor

Nu stiu cat si daca a fost tinuta in secret o bogata istoriografie referitoare la originea si statalitatea romanilor, dar stiu sigur ca nu are “cautare” in spatiul on line. Faptul ca am gasit grupate in materialul de mai jos o selecție de citate de o valoare extraordinară pentru istoria și identitatea noastră, adunate de pasionatul cercetător Marius Fincă, ne indeamna sa-l postam pe site-ul nostrum, PENTRU NOI.

In prezent, romanii nu vor sa stie cine sunt, au pierdut maturitatea de a se pretui si a se respecta reciproc. Romanii sunt dusmanii lor, atat in interior cat si in alte zari, gradul lor de incredere s-a restrans la membri familiei si rude apropiate pentru ca au risipit caracteristicile unei societati mature bazata pe VALORILE MORAL CRESTINE si risca sa decada din statutul de popor in cel de populatie!

Selecție de citate de mai jos, de-o valoare extraordinară pentru istoria și identitatea noastră, poate ar trebui sa ne de-a de gandit si sa ne aplecam mai mult asupra participarii la edificarea unei societati civile morale.

1. Sumerologul rus A. Kifisim: „Strămoşii rumânilor au exercitat o influenţă puternică asupra întregii lumi antice, respectiv a vechii Elade, a vechiului Egipt, a Sumerului şi chiar a Chinei”

2. Pitagora (580 î.H – 495 î.H), face zece referiri la valorile superioare ale geţilor. În „Legea 1143” el spune: „Călătoreşte la geţi nu ca să le dai legi, ci să tragi învăţăminte de la ei. La geţi toate pamânturile sunt fără margini, toate pamânturile sunt comune.

3. Homer: „Dintre toate popoarele geţii sunt cei mai înţelepţi.”
4. Platon (427 – 347 î.H.), elev a lui Socrate şi profesor al lui Aristotel, surprinde în dialogul„CARMIDES” o discuţie între Socrate şi Carmides, în care profesorul îi spune lui Carmides ce l-a învăţat un medic trac când a fost la oaste: „Zamolxe, regele nostru, care este un zeu, ne spune că după cum nu trebuie a încerca să îngrijim ochii fără să ţinem seama de cap, nici capul nu poate fi îngrijit, neţinându-se seama de corp. Tot astfel trebuie să-i dăm îngrijire trupului dimpreună cu sufletul, şi iată pentru ce medicii greci nu se pricep la cele mai multe boli. Pentru că ei nu cunosc întregul pe care îl au de îngrijit. Dacă acest întreg este bolnav, partea nu poate fi sănătoasă căci, toate lucrurile bune şi rele pentru corp şi pentru om în întregul său, vinde la suflet şi de acolo curg ca dintr-un izvor, ca de la cap la ochi. Trebuie deci, mai ales şi în primul rând, să tămăduim izvorul răului pentru ca să se poată bucura de sănătate capul şi tot restul trupului”. Uimitoare aceasta viziune asupra medicinei lui Zamolxe acum mai bine de 2400 de ani!
5. Dionisie Periegetul (138 d.H.): „În ceea ce urmează voi scrie despre cea mai mare ţară, care se întinde din Asia Mică până în Iberia şi din nordul Africii până în SCANDIA, ţara imensă a dacilor.”
6. 6. Marco Merlini, arheolog italian (n. 1953), spunea referitor la plăcuţele de la Tărtăria: „Oasele ca şi plăcuţele sunt foarte vechi. Acum este o certitudine. Este rândul nostru să gândim că scrierea a început în Europa cu 2000 de ani înaintea scrierii sumeriene. În România avem o comoară imensă, dar ea nu aparţine numai României, ci întregii Europe.”

7. Friedrich Hayer 1899 – filozof austriac: „Rumunii sunt poporul din Europa care s-a născutcreştin” (ambasadorul Vaticanului la Bucureşti spunea în aula Academiei acelaşi lucru, şi asta acum câţiva ani).
8. Alfred Hofmann 1820 – în Istoria Pământului: „Într-adevăr nicăieri nu vei putea găsi o putere de înţelegere mai rapidă, o minte mai deschisă, un spirit mai ager, însoţit de mlădierile purtării, aşa cum o afli la cel din urmă rumun. Acest popor ridicat prin instrucţie ar fi apt să se găsească în fruntea culturii spirituale a Umanităţii. Şi ca o completare, limba sa este atât de bogată şi armonioasă, că s-ar potrivi celui mai cult popor de pe Pamânt. Rumania nu este buricul Pământului, ci Axa Universului.
9. Marija Gimbutas – Profesor la Universitatea California din L.A.-Civilizaţie şi Cultură:
   „România este vatra a ceea ce am numit Vechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între 6500-3500 î.H., axată pe o societate matriarhală, teocrată, paşnică, iubitoare şi creatoare de artă, care a precedat societăţile indo-europenizate, patriarhale, de luptători din epoca bronzului şi epoca fierului. A devenit de asemenea evident că această străveche civilizaţie europeană precede cu câteva milenii pe cea sumeriană. A fost o perioadă de reală armonie în deplin acord cu energiile creatoare ale naturii.”
10. Louis de la Valle Pousin: „Locuitorii de la nordul Dunării de Jos pot fi consideraţi strămoşii Omenirii.”
11. Gordon W. Childe: „Locurile primare ale dacilor trebuie căutate pe teritoriul României. Într-adevăr, localizarea centrului principal de formare şi extensiune a indo-europenilor trebuie să fie plasată la nordul şi la sudul Dunării de Jos.”
12. Eugene Pittard: „Strămoşii etnici ai Rumunilor urcă neîndoielnic până în primele vârste aleUmanităţii, civilizaţia neolitică reprezintă doar un capitol recent din istoria ţării”.
13. Daniel Ruzzo – arheolog sud-american: „Carpaţii sunt într-o regiune a lumii în care se situa centrul european al celei mai vechi culturi cunoscute până în ziua de astăzi”
14. William Schiller – arheolog american: „Civilizaţia s-a născut acolo unde trăieşte astăzi poporul rumun, răspândindu-se apoi spre răsărit şi apus”.
15. John Mandis: „Cele mai vechi descoperiri ale unor semne de scriere au fost făcute la Turdaş şi Tărtăria”.
16. Olof Ekstrom: „Limba rumună este o limbă-cheie care a influenţat în mare parte limbile Europei”.
17. Universitatea din Cambridge: – În mileniul V î.H. spaţiul carpatic getic era singurul locuit în Europa;

– Spaţiul carpatic, getic, valah a reprezentat în antichitate OFFICINA GENTIUM, a alimentat cu populaţie şi civilizaţie India, Persia, Grecia, Italia, Germania, Franța şi aşa-zisul spaţiu slav;
– VEDELE (RIG VEDA) cele mai vechi monumente literare ale umanităţii au fost create în centrul Europei. Fostul Prim-Ministru al Indiei, Jawaharlal Nehru a scris că: „Vedele sunt opera arienilor care au invadat bogatul pământ al Indiei”.

18. Bonfini: „Limba rumunilor n-a putut fi extirpată deşi sunt asezaţi în mijlocul atâtor neamuri de barbari şi aşa se luptă să nu o părăsească în ruptul capului, încât nu s-ar lupta pentru o viaţă cât pentru o limbă”.
19. Ludwig Schlozer  (Russische Annalen-sec XVIII): „Aceşti volohi nu sunt nici romani, nici bulgari, nici wolsche, ci VLAHI (RUMUNI), urmaşi ai marii şi străvechii  seminţii de popoare a tracilor, dacilor şi geţilor, care şi acum îşi au  limba lor proprie şi cu toate asupririle, locuiesc în Valachia, Moldova, Transilvania şi Ungaria în număr de milioane”.
20. Michelet, Paris 1859, către trimisul lui Cuza: „Nu invidiaţi vechile popoare, ci priviţi pe al vostru. Cu cât veţi săpa mai adânc, cu atât veţi vedea ţâşnind viaţa”.
21. Andre Armad: „Într-adevăr acesta este unul din cele mai vechi popoare din Europa…fie că este vorba de traci, de geţi sau de daci. Locuitorii au rămas aceiaşi din epoca neolitică – era pietrei şlefuite – până în zilele noastre, susţinând astfel printr-un exemplu, poate unic în istoria lumii continuitatea unui neam”.
22. D’Hauterive  (Memoriu asupra vechii şi actualei stări a Moldovei, 1902): „Limba latinească în adevăr se trage din acest grai (primodial), iar celelalte limbi, mai ales rumuna sunt acest grai. LATINEASCA este departe de a fi trunchiul limbilor care se vorbesc astăzi (aşa zisele limbi latine), aş zice că ea latina, este cea mai nouă dintre toate”.
23. Huszti Andras: „Urmaşii geto-dacilor trăiesc şi astăzi şi locuiesc acolo unde au locuit părinţii lor, vorbesc în limba în care glăsuiau mai demult părinţii lor”.
24. Bocignolli (1524): „Rumunii despre care am spus că sunt daci”.
25. L.A. Gebhardi:  „Geţii vorbeau aceeaşi limbă ca dacii şi aveau aceleaşi obiceiuri. Grecii dădeau atât geţilor din Bulgaria, cât şi dacilor din Moldova, Valahia, Transilvania şi Ungaria acelaşi nume şi credeau că şi geţii şi dacii provin de la traci”.
26. Martin Hochmeister (Siebenburgische Provinziaal Blatter, 1808): „În cele mai vechi timpuri cunoscute, în Transilvania şi în ţările învecinate locuiau dacii, care mai erau numiţi şi geţi şi de la ei a primit actuala Transilvanie împreună cu Moldova, Muntenia şi regiunile învecinate din Ungaria numele de Dacia”.
27. Abdolonyme Ubicini (Les origines de l’histoire roumaine, Paris, 1866): „Dacii sunt primii strămoşi ai rumunilor de azi. Din punct de vedere etnografic dacii par să se confunde cu geţii, aceeaşi origine, aceeaşi limbă. Asupra acestui punct de vedere toate mărturiile din vechime concordă”.
28. Universitatea din Cambridge (1922, The Cambridge History of India): „Faza primară a Culturii Vedice s-a desfăşurat în Carpaţi, cel mai probabil, iniţial în Haar-Deal”.
29. Jakob Grimm  (Istoria limbii germane, 1785-1863): „Denumirile dacice de plante, păstrate la Dioscoride (medic grec din perioada împăraţilor Claudius şi Nero) pot fi găsite şi în fondul limbii germane”.
30. Cronicile spaniolilor 25 (pag.179): „Daco-Geţii sunt consideraţi fondatorii spaniolilor”.
31. Carol Lundius (Cronica ducilor de Normandia): „Daco-Geţii sunt consideraţi fondatorii popoarelor nordice”.
32. Leibnitz  (Collectanea Etymologica): „Daco-Geţii sunt consideraţi fondatorii teutonilor prin saxoni şi frizieni, ai olandezilor (daci) şi ai anglilor”.
33. Miceal Ledwith (Consilier al Papei Ioan Paul al II-lea): „Chiar dacă se ştie că latinaesca e limba oficială a Bisericii Catolice, precum şi limba Imperiului Roman, iar limba rumună este o limbă latină, mai puţină lume cunoaşte că limba rumună sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, şi nu invers! Cu alte cuvinte, nu limba rumună este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă rumună. Aşadar, vreau sa-i salut pe oamenii din Munţii Bucegi, din  Braşov, din Bucureşti. Voi sunteţi cei care aţi oferit un vehicul minunat lumii occidentale”.
34. Daniel Ruzo (1968): „Am cercetat munţi din cinci continente, dar în Carpaţi am găsit monumente unice dovedind că în aceste locuri a existat o civilizaţie măreaţă, constituind centrul celei mai vechi civilizaţii cunoscute astăzi”.
35. Carlo Troya (1784-1858, istoric italian): „Nici un popor din cele pe care grecii le numeau barbare nu au o istorie mai veche şi mai certă ca a geţilor sau goţilor. Scopul lucrării mele, Istorie Getică sau Gotică se împarte în două părţi şi una din ele arată că geţii lui Zamolxe şi ai lui Decebal au fost strămoşii goţilor lui Teodoric din neamul Amalilor.”
36. Harald Haarman (specialist în istoria culturii): „Cea mai veche scriere din lume este cea de la Tărtăria (cu mult înainte de scrierea sumeriană;), iar civilizaţia danubiană este prima mare civilizaţie din istorie.”
37. Paul Mac Kendrick:  „Burebista şi Decebal au creat în Dacia o cultură pe care numai cei cu vederi înguste ar putea-o califica drept barbară”. „Rumunii sunt membri ai unuia din cele mai remarcabile state creatoare ale antichităţii.” „Sus în Maramureş există un loc marcat drept centrul bătrânului continent” (Europa de la Atlantic la Urali).
38. William Ryan şi Walter Pitman (geologi, 1995): „Locul descris de Vechiul Testament ca fiind inundat de potop este cel al Mării Negre”.
39. Robert Ballard (explorator, 1999), confirmă cele spuse de Ryan şi Pitman.
40. Cavasius (De la Administratione Regni Transilvaniae): „În Italia, Spania şi Galia, poporul se slujea de un idiom de formaţie mai veche sub numele de  lingua rumunească, ca pe timpul lui Cicero”.
41. G. Devoto, G. Wilkie, W. Schiller: „Barbarii n-au fost numai descoperitorii filosofiei, ci şi descoperitorii tehnicii, ştiinţei şi artei… Trebuie să merg mai departe şi să arăt lămurit că filozofia greacă a furat din filozofia barbară. Cei mai mulţi şi-au făcut ucenicia printre barbari. Pe Platon îl găsim că laudă pe barbari şi aminteşte că atât el cât şi Pitagora au învăţat cele mai multe şi mai frumoase învăţături trăind printre barbari”.
42. Clement Alexandrinul  (Stromatele): „În sfârşit o altă greutate de interpretare cu această metodă a unor învăţături din Scriptură constă în aceea că nu le avem şi în limba în care au fost scrise întâia oară… Apoi limba e păstrată şi de popor, nu numai de învăţaţi, pe când înţelesul şi textele le păstrează numai învăţaţii şi tocmai de aceea putem să concepem uşor că aceştia au putut să falsifice înţelesul textelor vreunei cărţi foarte rare pe care o aveau în stăpânire”.
43. Emmanuel de Martone  (profesor la Sorbona, 1928, în interviul dat lui Virgil Oghină): „Nu pot să înţeleg la rumuni mania lor de a se lăuda că sunt urmaşi ai coloniştilor romani ştiind foarte bine că în Dacia nu au venit romani, nici măcar italici, ci legiuni de mercenari recrutaţi din toate provinciile estice ale imperiului, chiar şi administraţia introdusă de cuceritori avea aceeaşi obârşie. Voi rumunii sunteţi daci şi pe aceştia ar trebui să-i cunoască rumunii mai bine şi să se laude cu ei, pentru că acest popor a avut o cultură spirituală şi morală înaltă”.
44. Marc Pagel (profesor, şef al laboratorului de bio informatică la Universitatea Reading, Anglia): „Acum 10.000 de ani în spaţiul carpatic a existat o cultură, un popor care vorbea o limbă unică şi precursoare a sanscritei şi latinei”.
45. Clemance Royer (în Buletin de la Societe d’Antropologie, Paris, 1879): „… celţii, germanii şi latinii vin din estul Europei… iar tradiţiile arienilor istorici din Asia îi arată venind din Occident… noi trebuie să le căutam leagănul comun la Dunarea de Jos, în această Tracie pelasgică a cărei limbă o ignorăm”.
46. Jean Laumonier (în cartea „La nationalite francaise”, Paris, 1892): „Românul sau dacul modern este adevăratul celt al Europei Răsăritene”.
47. Andre le Fevre (în lucrarea „Les races et les langues”, Paris 1893): „Celţii bruni cărora etnografia le relevă urma din Dacia pâna în Armric (Bretania) şi Irlanda, galii blonzi… populaţii care vorbeau dialecte indo-europene”.
48. Împăratul Iosif al II-lea:  „Aceşti bieţi supuşi rumuni, care sunt fără îndoială cei mai vechi şi mai numeroşi în Transilvania, sunt atât de de chinuiţi şi încercaţi de nedreptăţi de oricine, fie ei unguri sau saşi, că soarta lor, dacă o cercetezi este într-adevar de plâns…”

Mistere din Brașov. Cetatea Râșnov și piramidele de la Șona

Sursă: Mistere din Brașov. Cetatea Râșnov și piramidele de la Șona

Mistere din Brașov. Cetatea Râșnov și piramidele de la Șona

ByTiberiu

Cetatea Râșnov este unul dintre cele mai misterioase locuri din România. În incinta cetății, există o fântână despre care se spune că are o adâncime de peste 150 de metri.

Fântâna ascunde o comoară, dar nimeni nu s-a încumetat să coboare pentru a căuta comoara.

La fântâna au lucrat doi prizonieri turci timp de 15 ani. Documentele istorice confirmă faptul că fântâna a fost construită în 15 ani, începând cu anul 1625, iar adâncimea este de 150 de metri. Se mai spune că pe pereții fântânii sunt scrise versete din Coran.

Râșnovul mai este numit și Valea Trandafirilor, pentru că în trecut, zone întregi erau acoperite de trandafiri.

În zona Râșnovului, cercetătorii au descoperit pietre paralelipipedice cu muchii șlefuite milimetric. Aceste pietre acoperă grote imense și tuneluri. Se presupune că aceste pietre au fost construite cu ajutorul unei tehnologii necunoscute. Există șapte astfel de structuri cu formă de piramidă, în interiorul cărora au fost descoperite grote și tuneluri.

RÂȘNOV – PIRAMIDELE DE LA ȘONA

Pietrele sunt tăiate cu o precizie de ordinul micronilor. Piatra a fost topită la temperaturi de mii de grade Celsius și tăiată cu laserul. Din același tip de material sunt realizate și piramidele de la Șona care la rându-le rămân un mister pentru cercetători. Piramidele sunt aliniate perfect pe două rânduri și este puțin probabil ca ele să fie rodul hazardului.

Unii cercetători au lansat ipoteza că piramidele s-au format în urma alunecărilor de teren. În astfel de condiții cum am putea explica alinierea perfectă și forma piramidală la toate cele opt structuri?

În anul 2009, una dintre piramide a fost vandalizată de mai mulți infractori. Cu o aparatură sofisticată, aceștia au reușit sa facă mai multe gauri în piramidă. La scurt timp, din piramidă a ieșit un gaz urât mirositor și se auzeau vuiete. Speriați de ceea ce s-a întâmplat, sătenii au astupat găurile.

Sursă: FASCINANTA POVESTE A APOLLONIEI HIRCHER. MISTERELE BRAȘOVULUI

FASCINANTA POVESTE A APOLLONIEI HIRCHER. MISTERELE BRAȘOVULUI

By Tiberiu

Apollonia Hircher a fost cea mai bogată femeie din Brașovul medieval. Ea era soția judelui orașului. După moartea soțului, averea impresionantă pe care a moștenit-o a dublat-o prin afacerile prospere pe care le-a făcut.

 

Apollonia s-a născut în Sibiu, într-o familie bogată de sași. După căsătorie, afacerile cu negoț ale familiei se întindeau până în Austria și Turcia. Cu toate că afacerile erau exclusiv masculine, Apollonia a fost o femeie de succes, un comerciant abil. Ea a fost una dintre cele mai interesante femei ale Brașov care a reușit să-și depășească condiția.

În prezent, una din străzile Brașovului îi poartă numele. Cu tot succesul pe care l-a avut în comerț, Apollonia a trăit în viața personală o dramă. Fiica sa s-a îmbolnăvit și a murit tânără. Apollonia a organizat o înmormântare fastuoasă. Tânăra sa fiică a fost îmbrăcată cu haine și bijuterii scumpe.

La câteva ore de la înmormântare, mai mulți hoți au deschis cavoul cu scopul de a fura bijuteriile. Fiica Apolloniei revenise la viață din moartea clinică, spre groaza hoților.

Apollonia a fost în culmea fericirii și a început o campanie de donație. A donat comunității Casa Negustorilor, actualul restaurant Cerbul Carpatin, din Piața Sfatului. În acele vremuri, Piața Sfatului era acoperită și era locul unde se întâlneau breslele. Clădirea avea o lungime de 67 de metri și multiple arcade, emblematică pentru arhitectura renascentistă. Ea a fost construită în anul 1545.

Clădirea a fost construita după modelul italian și permitea intrarea căruțelor cu mărfuri în curtea interioară. În acea perioadă, în Brașov existau 50 de bresle.

Taifas literar, nr. 1/2017, ianuarie, februarie, martie

Taifas literar, nr. 1/2017, ianuarie, februarie, martie

Taifas literar - revistă de scrieri şi opinii literare nr. nr. 1/2017, ianuarie, februarie, martie (15, 16, 17) - culori de iarnă; - ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198; Fondată la Constanţa, noiembrie 2015; REDACŢIA REVISTEI: Director-fondator: Lenuş Lungu; Redactor-şef: Gabriela Mimi Boroianu; Tehnoredactor: Ioan Muntean; Corectori: Gabriela Mimi Boroianu, Ioan Muntean; Redactori: Lenuş Lungu, Gabriela Mimi Boroianu, Ioan Muntean; Grafică, coperţi, ilustrare: Ioan Muntean – prelucrare foto web.